Talentul!

Cum se face ca unii pot picta o Mona Lisa, iar altii nici usa de la intrare nu reusesc sa o deseneze cum trebuie? Cum altii pot canta atat de simplu o piesa, iar altii cu raguseli abia pot reproduce 2 versuri dintr-o piesa si alea jalnice? Ei bine asta inseamna ca diferenta o face TALENTUL.

Gasim mai nou emisiuni la care romanii in general pot participa pentru a-si demonstra talentele, emisiunea Romanii au Talent a scos in evidenta mii de romani care au venit in cadrul emisiunii prezentandu-si talentul care ne-a zapacit complet sau ne-au facut sa radem. Asi vrea sa pot spune ca toti oamenii au un talent innascut dar nu ar fi adevarat si asta ar inseamna sa mint. Nu toti oamenii au un talent innascut, dar il pot dobandi pe parcursul vietii daca lucreaza la el. Iar atunci cand ma gandesc la oamenii al caror talent l-am cunoscut in decursul vietii nu imi ajung degetele de la maini. Am descoperit cu entuziasm multi oameni care au un talent innascut sau dobandit indealungul timpului si ma simt norocoasa in acest sens. Sunt oameni care il folosesc sau il refuza ori nu au posibilitatea in cele mai multe cazuri sa-l foloseasca din pacate. Acesti oameni talentati sunt in cele mai multe cazuri prietenii nostrii, ne bucuram pentru ei, ai aplaudam, ai indrumam sa-si urmeze calea si undeva ne oprim urmarindu-i cu zambetul pe buze. Am cunoscut nenumarati oameni cu talent in: pictura, muzica, balet, teatru, tot ce inseamna arta, pentru ca talentul este o arta, vorbitul in fata unui public imens este o arta, design-ul vestimentar si multe altele sunt o arta. Da, acesti oameni isi cunosc talentul, unii din ei profita de pe urma lui, altii inca lucreaza la el, iar altii l-au pus in cui asa cum ai pune o haina veche. E pacat ca unul din cei norocosi, inzestrati de Mama Natura sa nu mai lucreze la talentul pe care il detine si pe care la primit gratis ca la o tombola, si asta doar pentru ca nu ai aduce bani. Intradevar in ziua de azi e mai greu cu arta, si asta cel putin in tara noastra cand nu e apreciata la adevarata valoare, iar in alte tari vezi artisti castigand mii de euro si tu te intrebi la ce naiba lucrezi atat cand defapt nu esti platit asa cum ar fi corect. Da, sunt de acord dar ma gandesc ca ar trebui sa lucrezi la acel talent care iti aduce liniste, pentru ca poate el iti este dat ca sa-ti fie de ajutor in momentele grele de gandire si de confuzie sau ai poti bucuri pe altii cu el atunci cand tu esti indeajuns de nefericit.

Deci sa nu uitam de Leo Buscalia care zicea ” Talentul tau este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tau pentru Dumnezeu”. Bucurati-va deci cei care aveti un talent pentru ca acesta nu se poate cumpara de la super market este un dar primit la nastere 🙂 .

Partie ca vin!!!

Si crezi ca daca m-ai scutura de 100 de ori a-si inceta din a mai crede in visul meu? Da, avem multe vise, si daca ele nu ar exista cred ca am ramane blocati in aceleasi incertitudini gandindu-ne la ce alegeri sa facem. Daca nu am avea  vise care sa ne dezamorteasca de sub plapuma agoniei si al relaxarii, am privi in gol, am exista degeaba. Cei care nu au niciun scop in viata ai privesc relaxati pe cei care se zbat sa-si atinga scopul propus. Ridica din umeri si dau din cap in semn de dezaprobare cand visatorul ai intreaba daca acesta este drumul corect pentru a ajunge la destinatia finala. Iar trecatorul ramane din nou mut privind cum cel cu vise alearga in continuare dupa aflarea raspunsului,  si sta privind de pe marginea drumului  un visator sau un indraznet care alearga in  soarele ce-l bate drept in frunte, un om curajos care se abate de la umbra copacului care-l putea apara de soarele ucigator, un nebun care isi urmeaza destinul. Dorintele noastre care nu se indeplinesc niciodata, devin dorinte refulate (Freud) esecuri ca mai apoi sa-ti dai seama ca tu insuti ai stat in calea visului tau, iar cei care iti erau aproape nu te-au dezmeticit cand treceau pe langa tine, nu ti-au intins o mana de ajutor atunci cand ar fi putut. Ne intrebam care ne sunt prietenii si e o intrebare grea cu un raspuns  la fel de greu,  ridici capul din pamant si nu vezi pe nimeni aproape, poate ceva vag in indepartare si te intrebi cum de nu ti-ai dat seama pana acum ca ai ramas atat de singur.  Desigur visele si prieteniile sunt separate, dar atunci cand ai nevoie de un prieten cu atitudine sa te ajute pentru realizarea unui vis, unde il gasesti? Mereu ramanem blocati intr-o oaza a incertitudinii, daca sa mergem mai departe spre vis sau sa ne oprim unde am ajuns? Eu am inteles un lucru, un vis inseamna discernamant, dorinta, pasiune si ambitie daca nu le ai pe toate te poti pierde pe drum.  Asa ca: Partie ca vin!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 😀

Va rog opriti planeta, vreau sa cobor!!!

Sunt nervoasa, foarte nervoasa pentru ca traim intr-o lume unde numai despre pitipoance este vorba, numai despre cine cu cine si-a tras-o. Despre o mass media care asteapta cu limba scoasa pe marginea gurii ceva nou care mai poate vinde. M-am saturat sa fim insultati de o Europa care in principiu nici nu ne-a vrut pentru ca nu indeplineam toate conditiile sa facem parte din ea. Am dres-o ca nu-i laie ca-i balaie si ne-au primit si pe noi neputinciosii intr-un final, in cercul ei aurit cu 12 stele. Bun si acum rad de noi, ca ai nostrii compatrioti, oameni politici cu „scaun la cap” nu stiu sa sa-si imparta o agenda electorala in doua pentru a ne reprezenta, ca nu stii cine mai este presedinte si cine mai este premier in tara asta.

Sunt suparata pentru ca nimic din ce ar trebui sa fie bun nu iese in evidenta (poate prea putin se aud ceva acorduri in indepartare), ci doar corcituri de titluri care ne pun la indoiala intelectualitatea romaneasca. Dar am ajuns un popor care inghite tot ce se flutura in aer? Adica noi primitivii nu gandim, noi nici nu avem habar de ce se intampla, suntem chiar prosti si acceptam orice? ne plac gustarile calde ca cele reci au fost bune candva. Ei bine nu! eu cred ca unii dintre noi inca sunt, au un creier trezit . Nu suntem adormiti intr-o groapa a plecaciunii asteptand sa ni se arunce o farmitura de la Cina cea de Taina. M-am saturat sa vad in scena politica aceeasi piesa de teatru, aceleasi personaje dar cu nume diferite. M-am saturat sa vad ca Pitipoanca aia cu unghiutele ei roz a zgariat-o pe nu stiu care Vedeta si Alta care face sex oral pe la nu stiu ce cluburi a fost prinsa. Hai da-o dracu! e demential sa vezi toate astea si sa nu te apuce nervii pentru ca am ajuns sa ne intereseze si ce pereche de chiloti are „Lady” nu stiu care (le-am pierdut numarul).

In loc sa se descopere:  Oameni frumosi! Noi talente, Noi piese de teatru, Noi idei legate de: „Cum sa salvam Terra”, „Cum sa ne facem copii sa rada!”,  sau noi emisiuni cum am fost noi hraniti cu Abracadabra, etc. privim cu zambetul pe buze cand apare aia la tv si ne povesteste cum a reusit sa-si puna silicoane, „pai stim cu totii cum ai reusit, nici nu era nevoie sa apari la tv!”, si-mi vine sa stranut cand spun asta ca sa-mi spui ca am dreptate.  Dar am uitat ca doar asta vinde, restul e plictisitor. Deschidem tv-ul si ziarele cu bratele deschise si asteptam noi barfe ca deh publicul e in continua schimbare.

Zi-mi cum sa nu ma apuce nerviii? am dreptate sau nu?

Va rog opriti planeta, vreau sa cobor!!!

Relatia in doi -Bun venit necunoscutului!

Privim deseori consternati la relatiile frumoase pe care le au prietenii nostrii si ne intrebam cum ei reusesc si noi nu reusim sa ne aducem acea stare de fericire in relatia noastra, ei bine raspunsul ar fi: „ne intelegem si incercam sa nu fim egoisti unul cu altul, iar asta inseamna libertate si iubire”.

Atunci cand drumul nostru se face in doi, el ar trebui sa devina ca o partie pentru cei doi, pentru ca sa devina mai usor de alunecat. Ce e drept sunt mici damburi care pun la indoiala ca acestea vor fi ocolite, dar daca curajul celor doi e indeajuns de puternic ele vor putea fi ocolite sau chiar sarite. O relatie reusita este atunci cand cei doi au aceleasi puncte de vedere sau au o completare reciproca in timp continuu, pentru ca nu e deajuns sa fie azi de acord, cand maine nu mai cred in acelasi lucru.  Uneori o relatie inseamna urcusuri si coborasuri pe o panta indeajuns de ingusta, avand posibilitatea ca unul din cei doi sa alunece in alta directie, iar celalalt sa mearga mai departe . Asta inseamna relatia, asta inseamna uneori sa faci compromisuri, asta inseamna sa faci parte din intregul Ying si Yang cercul care se refera la o totala unitate, la tot ceea ce inseamna a fi intr-o comunicare continua chiar si fara cuvinte. Suntem deseori asaltati de noi idei pe care societatea ni le ofera, gen horoscop: „El e Leu tu Berbec.. relatia asta o sa fie cu nabadai si dureri de cap” bun si tu te lasi pe spate pe fotoliu si te gandesti ca nu te potrivesti ca asa spune afurisitul de horoscop in relatii, de parca el ar sti tot. Apoi citesti un articol cu tema ” El vrea in club tu nu”,  asa si asta inseamna ca are o rezolvare, nu inseamna neaparat nepotrivire de caracter „Ce faci cand iubitul te ignora” pai ce poti face? doar nu te dai cu capul de pereti sau il suni in mod repetat de 100 de ori, il lasi sa te caute si gata, atatea dureri de cap incat si bunica si-ar face cruce daca ar fi citit toate astea, dar cand bunicul era plecat pe front si ai trimitea o scrisoare o data pe luna, ea ce ar mai fi trebuit sa gandeasca?. Deci in final ajungi sa nu-ti convina nimic inca de la inceputul unei relatii in care nici nu ai ajuns sa-i spui din nou Salut! necunoscutului.

In final hai sa ne gandim la partia de parcurs in doi, despre capitolul Cunoasterea apoi despre capitolul Iubirea si Increderea pe care trebuie sa le vedem un mod simbolic atunci cand incepi o relatie fara ajutorul societatii care iti da sfaturi pentru fiecare pas in parte, pentru ca daca ne-am lua dupa toate articolele scrise de toti ganditorii s-ar putea sa ajungem o societate plina de oameni singuri care traiesc pe principiu „Nimeni nu-i potrivit pentru mine”hai sa ne dam jos de pe saua care ne tine deasupra pamantului si sa cunoastem oamenii asa cum sunt ei intradevar ca pe urma sa vina si acceptarea.

In principiu cred de cuviinta ca ar trebui sa faci loc necunoscutului ca mai apoi sa-l poti cunoaste. Sa fii o fire spontana plina de amuzament si cu  idei deschise. Cred ca asta ar face loc unui inceput frumos fara citirea a sute de horoscoape si sfaturile specialistilor care intervin „in caz de…” asadar poti face loc intuitiei feminine pentru ca de asta ne numim femei si sa privim si din acest punct de vedere cu care ne-a inzestrat Cel de Sus sau Mama Natura. Adio scepticismului ! si Bun Venit Inceputului!

Marile nebunii ale vietii

Ne-ar place sa traim uneori o peripetie, o cursa nebuna cu masina, cu elicopterul absolut orice care sa creasca adrenalina din noi. Ne visam uneori in timp ce privim un film de actiune cum ar fi sa fim noi acolo, cum ar fi sa fim tipul/tipa care se lupta cu toata lumea. Tipul/tipa care sare pe un motor sau intr-o masina pornind intr-o cursa nebuna. Dar atunci cand filmul se sfarseste si vine vorba de noi in realitate, ne dam seama ca nu am putea sa facem asemenea nebunii. Dar de ce nu? si atunci avem raspunsul ca avem legea care nu permite si avem reguli si in privinta asta. Ei bine si daca alegem ca in locul acestor lucruri sa facem ceva asemanator si sa fim in rand cu legea ce ziceti? un body jumping sau o cursa nebuna la raliuri de masini, sau orice altceva doar pentru un pic de adrenalina si pofta de viata, oare ne-ar mai relaxa? Exista si o vorba ca doar „o viata avem” si in afara de moleseala din pat sau de pe scaunul de la birou ar fi o evadare sanatoasa si plina de viata. Deci…… let”s go to fun!! Good luck celor indrazneti!:D

Reintalnirea cu sinele

Singurele momente in viata noastra in care ne regasim, sunt cele in care stam singuri pe o banca si ne gandim spre trecut privind apoi spre viitor, spre ceea ce ne-am dori sa implinim, spre ceea ce am visat. Melancolia din aer o simt in crestetul fruntii care ajunge sa se transforme treptat, intr-o zapuseala a gandirii, devenind nociva, pentru-ca ea devine treptat tot mai cuprinzatoare. Simptomele pe care le ai inaintea unei raceli sunt aceleasi ca cele ale unei tristeti coplesitoare. De ce ajungem sa ni se para ca suntem atat de pesimisti cand insasi viata e atat de frumoasa? de ce mereu trebuie sa retraim momente din trecut, cand de fapt traim intr-un viitor continuu? Cat de profunde sunt sentimentele unui pesimist ajuns la capatul rabdarii si al unui optimist privind extaziat viitoarea creatie.  Sentimentalismul si tot acest arbore genealogic al purei fiinte se regaseste in fiecare din noi. Omul isi poate ridica propria constiinta  pana sus in varful Everestului pe care apoi o coboara  pana in desertul Sahara. Asadar o scuturare rapida a ridicarii noastre din mlastina agoniei ne va face sa avem o destinatia finala, iar  regasirea cu noi, cu sufletul nostru, cu propria gandire se va desavarsi atunci cand ne vom aminti de noi insusi, de propria persoana de propriile gandiri, de propriu Eu.

Principii si prejudecati

  Consider ca datorita educatiei primite de acasa pornim cu niste principii in viata (sunt si exceptii stiu). Ce principii putem avea? am avea destule pornind de la cele 10 porunci pana la ceea ce credea bunica de cuviinta. Asadar in acest drum al maturitatii noastre cand vedem pe cineva ca greseste opus principiilor noastre il aratam cu degetul si ne intrebam cum de poate sa faca asemenea prostii, iar noi cei corecti stam pe un piedestal si al privim pe el neputincios de a iesi din propriile greseli. Noi suntem cei care ne credem cei mai drepti, cei mai cinstiti, cei care nu ar si-ar infrunta propriile principe. Dar din cate observ ajungem sa facem exact aceleasi lucruri pe care odata le aratam cu degetul si care ne faceau perfecti, iar cand ajungem sa gresim ne uitam in spate si ne privim principiile care odinioara faceau din noi sfinti.  Iar acum vine intrebarea: unde-i corola de deasupra capului? ei asta se intampla cand ne credem perfecti, iar fara corola stralucitoare de deasupra capului suntem incredintati greselii, ma refer la corola pe care o priveam entuziasmati la ingerasii de la desene animate care a disparut la fel ca si unele principii care ar trebui inoite in drumul maturitatii noastre. Asta inseamna ca omenirea nu e o perfectiune, pentru ca nici un om nu-i perfect. Asadar hai sa invatam sa numai judecam pentru ca vom ajunge in situatii asemenea ca acelui pe care l-am judecat. Iar in privinta principiilor sa fie directe proportional cu omenirea din noi.